Întrebări și răspunsuri privind proiectul de modificare a Legii nr. 8/1996 și gestiunea colectivă din România

În contextul discuțiilor publice privind modificarea Legii nr. 8/1996 și în urma solicitării primite din partea unui jurnalist, public mai jos, integral și fără editări, întrebările primite și răspunsurile formulate.

Consider că transparența este esențială într-un domeniu tehnic, care afectează direct atât titularii de drepturi, cât și utilizatorii, iar publicarea integrală permite oricui să înțeleagă contextul și argumentele.

1.                Care sunt neajunsurile Legii nr. 8/1996 și cum considerați că ar trebui să arate noul organism unic pentru colectarea drepturilor artiștilor? Cui va fi subordonat, în cât timp va trebuie să fie operațional și cum va lua ființă această nouă instituție și cu ce costuri?

 Neajunsurile Legii nr. 8/1996 sunt atât de fond, cât și de aplicare practică, iar ele au generat efecte economice și juridice grave.

 a) Neajunsuri de fond (incompatibilitate cu dreptul UE)

 Legea, în forma actuală și mai ales în modul în care este aplicată, nu respectă dreptul exclusiv al titularilor de drepturi, consacrat de dreptul internațional (Convenția de la Berna – 1886) și de dreptul UE (Directiva 2001/29/CE, art. 3 alin. 1).

România nu a transpus corect acest drept la momentul aderării la UE și nu a corectat problema nici ulterior. Din acest motiv:

- în 2018, Comisia Europeană a trimis România în fața CJUE (Cauza C-116/18);

- în 2019, legea a fost modificată formal (prin Legea 15/2019), dar practicile și metodologiile au rămas identice;

- în 18 iunie 2025, Comisia Europeană a transmis României un aviz motivat, constatând că dreptul exclusiv continuă să nu fie respectat.

Pe scurt: legea a fost „ajustată pe hârtie”, dar aplicată în continuare ca înainte.

 b) Neajunsuri de aplicare practică (abuzuri concrete)

Pentru un singur act de comunicare publică (muzică difuzată într-o locație), utilizatorii ajung să fie taxați de mai multe organisme, în baza unor prezumții care contravin dreptului european, stabilite prin metodologii.

Un exemplu-cheie: În România, metodologiile prevăd că simpla existență a unui calculator, video-proiector, televizor, radio sau boxe într-o locație este suficientă pentru a considera că are loc comunicare publică și pentru a impune plata remunerațiilor.

Această abordare: contravine considerentului 27 din Directiva 2001/29/CE („simpla furnizare a instalațiilor nu reprezintă comunicare”), a fost explicit interzisă de CJUE în cauzele C-775/21 și C-826/21 (care privesc chiar metodologiile organismelor de gestiune colectivă din România) și continuă să fie aplicată în practică, inclusiv de instanțe.

 c) Tarife stabilite fără reprezentarea reală a celor afectați

 Metodologiile au fost negociate, în majoritatea cazurilor, fără participarea domeniilor care ajung ulterior să plătească.

Un exemplu concret: La metodologia publicată prin Decizia ORDA nr. 10/2016 (artiști interpreți sau executanți și producători de fonograme publicate în scop comercial), din partea utilizatorilor au participat mari rețele de retail, hoteluri și benzinării. Cu toate acestea, metodologia a stabilit tarife și pentru restaurante, cluburi, DJ, organizatori de evenimente, apartamente închiriate în regim hotelier, săli de sport, piscine, ștranduri etc., fără ca aceste domenii să fi fost reprezentate în negociere iar consecințele sunt situații aberante, precum apartamente Airbnb taxate ca hoteluri de 50 de camere (există cazuri documentate de peste 40.000 lei pentru 4 apartamente și peste 110.000 lei + TVA pentru 13 apartamente); cluburi obligate să plătească procente din cifra de afaceri care depășesc profitul (3% din cifra de afaceri);

hoteluri de 5–10 camere taxate identic cu hoteluri de 50 de camere sau unități de cazare cu grad de ocupare de 10-20% ca cele cu ocupare 100%.

 d) Colectorul unic

Colectorul unic nu trebuie să fie o instituție nouă ci unul dintre organismele de gestiune colectivă existente, desemnat să colecteze în numele celorlalte, fără nicio subordonare (colectorul unic colectează și distribuie celorlalte organisme, cu obligații stricte de transparență și audit).

 Operaționalizarea se poate face într-un timp foarte scurt, de câteva luni, deoarece infrastructura de colectare există deja iar costurile sunt practic zero la nivel de sistem (organismul de gestiune colectivă există deja, deține angajații la nivel central și în teritoriu și se adresează acelorași utilizatori – în fapt, la utilizator nu se mai prezintă 3 sau 4 inspectori ci unul singur). Astfel, se elimină controalele multiple (4 persoane diferite la același utilizator, pentru aceeași comunicare), departamente paralele de colectare, litigii repetitive (în cele mai multe situații din ultimii 20 de ani, utilizatorul achită către unul sau două organisme de gestiune colectivă și se trezește chemat în judecată de unul din cele 2-3 către care nu a plătit, deși a stat liniștit că, pentru actul de ”comunicare publică” realizat a plătit). De reținut, deoarece am văzut că faceți referire doar la artiști, trebuie să rețineți că acest colector unic colectează într-un singur flux și pentru autori, și pentru artiști, și pentru producători, apoi distribuie separat fiecărui organism de gestiune colectivă al respectivilor titulari de drepturi.

Pentru utilizatori, diferența este simplă: o singură factură, un singur interlocutor, pentru același act de comunicare publică. Pentru titularii de drepturi, de asemenea: încasează toți, indiferent de tipul de drept deținut, pentru utilizarea respectivă (mai mult, se reduc drastic cheltuielile cu urmărirea, colectarea și reprezentarea în instanță)

2.           Care este natura relației pe care o aveți cu ministrul culturii , Andras Demeter? Ce calități credeți că vă recomandă să fiți prezent la toate întâlnirile de la Ministerul Culturii pe marginea modificărilor la Legea nr. 8/1996?? Ați avut sau aveți dumneavoastră sau apropiații dumneavoastră relații de afaceri cu domnul Demeter?

 Relația mea cu domnul ministru András Demeter este strict instituțională. L-am cunoscut în contextul dezbaterilor publice declanșate de solicitările Comisiei Europene privind modificarea Legii nr. 8/1996, în vara anului trecut.

Nu am avut și nu am nicio relație de afaceri, directă sau indirectă, nici eu, nici persoane apropiate mie, cu domnul ministru.

 Sunt prezent la aceste întâlniri în calitate de:

- președinte al Asociației CORECT (asociație non-profit, înființată în 2021, cu 524 de membri – societăți comerciale și asociații patronale), organizație direct afectată de metodologii și litigii,

- reprezentant al colaboratorilor Asociației CORECT (federații patronale din industria HoReCA – FIHR, FPIOR, HORA România – în baza unui protocol semnat în august 2023),

- persoană cu experiență profesională și formare specifică în gestiunea drepturilor de autor și conexe.

 Sunt licențiat în jurnalism și am absolvit integral cursurile avansate ale Organizației Mondiale pentru Proprietate Intelectuală (OMPI/WIPO) dedicate gestiunii colective și politicilor publice, inclusiv programe pentru factori de decizie și organisme de gestiune colectivă (unele dintre ele cu cele mai mari note dintre toți cursanții la nivel mondial). În 2021 am fost selectat (primii 4% din mii de participanți la nivel mondial), într-un program internațional competitiv, pentru faza finală a unui curs avansat de management al proprietății intelectuale organizat de instituții din Coreea, în parteneriat cu OMPI (management al proprietății intelectuale organizat de Korean Intellectual Property Office, Organizația Mondială pentru Proprietate Intelectuală, Korea Advanced Institute of Science and Technology și Korea Invention Promotion Association).

3. Există vreo legătură de rudenie cu Florian Coldea?

 Nu. Este o simplă coincidență de nume. Nu există nicio legătură de rudenie.

 4.           În baza cărei legi ați început să încasați taxe de la agenții economici pentru drepturile artiștilor interpreți sau executanți, de când prestați acest serviciu și pentru ce fel de artiști?

 Nu sunt organism de gestiune colectivă, nu încasez ”taxe” pentru drepturile titularilor (inclusiv artiști) în regim colectiv ci vând un serviciu de muzică cu licențe directe acordate direct de titularii de drepturi (autori, artiști, producători) pentru repertoriul fix din platforma Radiosparx. Teoretic, nici organismele de gestiune colectivă nu ar trebui să încaseze ”taxe” ci remunerații pentru ”comunicarea publică” a repertoriului pe care îl reprezintă însă, așa cum am arătat mai devreme, ele au devenit taxe în momentul în care orice tip de activitate trecut în tabelele din metodologii este obligat să plătească, indiferent dacă realizează sau nu acte de ”comunicare publică” sau dacă deține orice tip de echipament care ar permite orice comunicare.

 Mai precis, prin compania mea, reprezint în România, începând din 2013, platforma americană Radiosparx care furnizează un serviciu comercial de muzică licențiată direct, contractual, de către titularii de drepturi, în baza Legii nr. 8/1996, directivelor europene și jurisprudenței CJUE. Miile de titulari de drepturi (autori, artiști, producători) care își licențiază drepturile prin platforma Radiosparx sunt independenți sau au ales, pentru anumite tipuri de utilizări, să nu utilizeze organismele de gestiune colectivă (în practică, nu încasează nimic de la acestea și acest sistem de licențiere directă este singurul care le asigură un venit pentru creațiile lor – spre exemplu, în România, două organisme de gestiune colectivă au încasat sume de bani în numele lor, utilizatorii le-au transmis toate datele de identificare însă nu li s-au repartizat niciodată sumele cuvenite).

Utilizatorii plătesc un serviciu clar, cu repertoriu identificabil, pentru a evita situația în care sunt taxați pentru muzică pe care nu o folosesc iar sumele se duc, proporțional și transparent, doar către cei a căror muzică este utilizată (platforma permite fiecărui titular de drepturi să urmărească, aproape în timp real, proporția utilizării operelor și fonogramelor proprii).

 5. Ați făcut o sesizare către Comisia Europeană în baza căreia aceasta a transmis României, în iunie 2025, un aviz motivat? Ce a conținut această sesizare și de ce Ministerul Culturii a folosit răspunsul CE pentru a modifica mai multe aspecte ale Legii nr. 8/1996?

 Da. Sesizarea către Comisia Europeană nu este una recentă și nu este izolată, ci face parte dintr-un istoric de peste un deceniu de corespondență și clarificări privind neconformitatea legislației românești cu dreptul Uniunii Europene.

 Pentru o înțelegere corectă, este esențială prezentarea cronologică a faptelor.

 Prima sesizare a fost formulată de mine în toamna anului 2013, când a devenit evident că art. 3 alin. (1) din Directiva 2001/29/CE, care consacră dreptul exclusiv de comunicare publică, nu fusese transpus corect în Legea nr. 8/1996. Problema semnalată atunci era că, în România, comunicarea publică a operelor muzicale era prevăzută ca un drept gestionat colectiv obligatoriu, golind de conținut dreptul exclusiv al autorilor.

 Deși Comisia Europeană a atras atenția țării noastre, a deschis o procedură de infringement (activă și în acest moment: INFR(2015)4027) și chiar a transmis un aviz motivat , România, în urma unui lobby agresiv făcut de anumite organisme de gestiune colectivă, a întârziat nejustificat transpunerea Directivei 2014/26/UE privind gestiunea colectivă, a menținut metodologii și practici care presupuneau automat comunicarea publică și a permis organismelor de gestiune colectivă să aplice tarife fără a demonstra utilizarea efectivă a repertoriilor astfel că, în 2018, Comisia Europeană a decis trimiterea României în fața Curții de Justiție a UE (Cauza C-116/18), nu doar pentru întârzierea transpunerii Directivei 2014/26, ci și pentru modul în care era configurată gestiunea colectivă a drepturilor de comunicare publică.

 Modificarea Legii 8/1996 s-a făcut prin Legea nr. 15/2019, transformând formal dreptul de comunicare publică a operelor muzicale din gestiune colectivă obligatorie în gestiune colectivă extinsă. Ca urmare a acestei modificări formale, Comisia Europeană și-a retras acțiunea, însă România a fost obligată să achite cheltuielile de judecată.

 Elementul esențial – și ignorat constant în discursul public – este următorul: metodologiile organismelor de gestiune colectivă NU au fost modificate după 2019 și au continuat să funcționeze exact ca înainte, ca și cum dreptul ar fi în continuare unul gestionat colectiv obligatoriu. Cu alte cuvinte, efectul a fost pur formal; în practică, metodologiile și aplicarea au rămas neschimbate (de unde și noul aviz motivat).

 În acest context, în ianuarie 2024, am revenit oficial către Comisia Europeană, demonstrând, cu exemple concrete, că  dreptul exclusiv al autorilor nu este respectat nici după 2019, organismele de gestiune colectivă continuă să aplice prezumții automate de comunicare publică, România ignoră jurisprudența CJUE privind „simpla furnizare a instalațiilor” iar gestiunea colectivă extinsă este aplicată ca o gestiune colectivă obligatorie de facto.

 Ca urmare, la 18 iunie 2025, Comisia Europeană a transmis României un aviz motivat, care reprezintă a doua etapă formală a procedurii de infringement, premergătoare unei noi sesizări a CJUE.

 Avizul motivat:

– a constatat explicit neconformitatea legislației și practicilor românești cu dreptul UE;

– a acordat României un termen de două luni pentru remediere (prelungit, la cererea Ministerului Culturii, cu alte două luni) -  a expirat la 18 noiembrie 2025;

– nu a vizat nu doar un articol punctual, ci modul structural în care este tratat dreptul de comunicare publică și licența colectivă extinsă în România.

 Este important de subliniat că avizul motivat nu putea fi „rezolvat” printr-o modificare cosmetică a unui singur articol, pentru că problema identificată de Comisie este una sistemică:

– definiții neclare;

– metodologii neconforme;

– prezumții ilegale;

– mecanisme de negociere viciate;

– lipsa unei distincții reale între drept exclusiv și gestiune colectivă.

 În acest context, este firesc – și juridic inevitabil – ca Ministerul Culturii să fi propus modificări mai ample ale Legii nr. 8/1996, alternativa fiind o nouă trimitere a României în fața Curții de Justiție a UE, cu șanse foarte mari de condamnare.

 Acesta este cadrul real în care trebuie citit avizul motivat din iunie 2025 și discuțiile actuale privind modificarea Legii 8/1996.

 Cu considerație,

Horațiu Coldea

Asociația CORECT - președinte