De ce este important dreptul exclusiv pentru titularii de drepturi?

Dreptul exclusiv este, fără exagerare, cel mai important instrument pe care îl are un titular de drepturi. Este puterea reală de a spune „da” sau „nu”, de a negocia, de a alege cine te reprezintă și în ce condiții. În clipa în care acest drept este limitat, fie prin gestiune colectivă extinsă, fie prin gestiune colectivă obligatorie, titularul rămâne fără pârghii. Devine spectator la propria creație, iar „reprezentarea” se transformă în substituire.

Exact aici apare problema pe care o vedem, repetitiv, în toate sistemele în care dreptul exclusiv este golit de conținut. Când titularii sunt „la mâna” unui organism de gestiune colectivă, nu se mai pot opune la nimic din ceea ce decide conducerea acelui organism. Nu pot spune „nu vreau să fiu reprezentat”, nu pot cere condiții, nu pot impune transparență reală, nu pot schimba ușor regulile jocului (pot depune mărturie mii de titulari de drepturi). Iar când nu există concurență și nici posibilitatea reală de retragere, apare inevitabil captura: un sistem în care majoritatea încasează sume umilitoare, iar o mică minoritate, conectată și influentă, încasează disproporționat. Nu e „o teorie”. Este mecanismul clasic al oricărui monopol.

Și mai grav, pentru cei care nici măcar nu au dat mandat, dar sunt „înghițiți” prin gestiune extinsă sau obligatorie, realitatea e și mai dură: un audit profesionist ar arăta că, în cele mai multe cazuri, către nemembri ajunge aproape nimic din ceea ce s-a colectat în numele lor. Când nu ai drept exclusiv, ești, practic, un rând într-un tabel, fără voce și fără putere.

De aceea este relevant și ce s-a întâmplat la întâlnirea din 15 decembrie 2025 de la Guvern, cu premierul Ilie Bolojan și vicepremierul Oana Gheorghiu: au fost invitate persoane care s-au erijat în reprezentanții tuturor artiștilor din România, deși nu au avut niciodată un astfel de mandat. Asta este esența problemei: când mandatul nu contează, „reprezentarea” devine un pretext. Iar dreptul exclusiv al titularilor devine decor.

Respectarea dreptului exclusiv nu înseamnă slăbirea protecției autorilor și artiștilor. Înseamnă exact contrariul: să îi pui din nou în centrul sistemului, cu drepturi reale, puternice, nu cu promisiuni și comisioane. Înseamnă să existe responsabilitate, concurență, control și transparență. Pentru că doar acolo unde titularul poate spune „da” sau „nu” există, de fapt, respect.